Ce este strabismul
Strabismul sau așa cum i se spune în popor ochii încrucișați este o afecțiune în care ambii ochi nu privesc același loc în același timp.
Strabismul netratat, poate duce la ambliopie sau „ochi leneș”, în care creierul începe să ignore intrarea de la unul dintre ochi.
În literatura de specialitate, strabismul este definit ca o lipsă de paralelism al axelor vizuale oculare.
Nu este doar o simplă modificare estetică, deși are și implicații emoționale această este o boală care evidențiază lipsa vederii binoculare.
Mai exact, pacientul strabic nu poate privi simultan cu ambii ochi, adică nu poate suprapune imaginile astfel încât să vadă în spațiu.
Cel mai des apar deviații spre nas (starabism convergent), mai rar spre ureche (strabism divergent) și în cazuri foarte rare pacientul are deviații în sus și în jos (deviații verticale) sau în numai anumite poziții ale privirii.
Principalele tipuri de strabism sunt:
În literatura de specialitate există numeroase criterii de clasificare a strabismelor.
La copii, cel mai frecvent, se întâlnesc strabismele supranucleare sau esențiale. Acestea sunt astfel denumite deoarece au o etiopatogenie incertă. Practic acestea sunt o consecință a tulburărilor de dezvoltare a reflexelor binoculare. În dezvoltarea și apariția lor sunt incriminați o serie de factori favorizanți. Iată care sunt aceștia: factorii genetici, hipermetropia, etc.
Strabismele esențiale au două forme principale, frecvent întâlnite:
- Strabismul convergent congenital. Acesta apare în primele 6 luni de viață a copilului. De cele mai multe ori, această formă de strabism nu asociază ambliopie sau vicii de refracție, dar este necesară intervenția chirurgicală precoce. Dacă operația nu este efectuată în primele 12-18 luni de viață, copilul nu va avea șansa dezvoltării vederii binoculare.
- Strabismul convergent acomodativ. Această formă de strabism apare de cele mai multe ori după vârstă de 6 luni. Afecțiunea este cauzată fie de viciu de refracție necorectat, fie de diferența mare între dioptriile celor doi ochi. Atenție! Dacă copilul nu va primi de la medicul oftalmopediatru corecție optică, ochelari înaintea vârstei de un an, deviația oculară capătă caracter de permanență. Mai exact, nu mai poate fi corectată cu ajutorul ochelarilor ci numai prin intervenție chirurgicală. Mai grav este însă că ochiul afectat de strabism are mari șanse să devină ambliop. Doctorul Andreea Ciubotaru, medic primar oftalmolog cu supraspecializare în oftalmologie atrage atenția asupra faptului că, strabismul acomodativ la sugari nu este o urgență medicală. Însă, explică medicul, acestă afecțiune necesită o urgență de diagnostic și de tratament. De aceea, cazurile copiilor cu această afecțiune care ajung la oftalmopediatru după vârsta de 3 ani sunt foarte greu de corectat sau tratat.
- Strabismul divergent este mai rar întâlnit în practica medicală.
Totodată, strabismul este clasificat după direcția în care se întoarce ochiul:
- Virajul interior se numește esotropie
- Rotirea exterioară se numește exotropie
- Rotirea ascendentă se numește hipertropie
- Rotirea în jos se numește hipotropie.
Alte clasificări ale strabismului includ:
- Frecvența cu care apare – fie constantă, fie intermitentă
- Fie că implică întotdeauna același ochi – unilateral
- Dacă ochiul rotativ este uneori ochiul drept și alteori ochiul stâng – alternativ.
În literatura medicală, strabismul este clasificat astfel:
După etiopatogenie:
- strabisme esențiale a) strabsim congenital
b) strabism acomodativ
c) strabismul legat de fixație
d) strabismul senzorial
- strabisme paralitice
- strabisme restrictive
- strabisme orbitare
După starea fuziunii:
- Strabism manifest
- Strabism latent
- Strabism intermitent
După direcția deviației:
- Esodeviație
- Exodeviație
- Deviație verticală
- Deviaie torsionată
După constanta deviației:
- Strabism comitant
- Strabism incomitant
După localizare sau în raport cu ochiul care deviază:
- Strabism monolateral
- Strabism alternant